Pentru început, un singur lucru este sigur, acela cum că pornografia există de când pământul!
Iar asta tinde să o demonstreze istoria. În India, China, Italia (si nu numai!) s-au descoperit diverse obiecte sculptate sau decorate ce arată cupluri în plină desfăsurare al actului intim. În China, de exemplu, s-au descoperit desene Si gravuri din epoca dinastiei Chin (221 î.Hr si 207 î.Hr.) cu reprezentări ale momentului copulării. În ruinele cetății Pompei, din Italia, au fost descoperite multe și semnificative reprezentări ale unor scene de sex. În timpurile preistorice, pornografia a primit, totuși, și o altă semnificație. Venus din paleolitic cu ai săi sâni mari sau membre proeminente nu făcea trimitere la sexualitate. Diferența se face însă la nivel de interpretare a semnificațiilor acelei vremi. În acea epocă, scopul nu era acela de a instiga sexual pe cineva, ci cel de a cere fertilitate și bogăție în recolte.
Odată cu apariția creștinismului, toate aceste gesturi cu tentă sexuală au fost interzise și transformate într-un subiect tabu. Deși se pretindea ca aceste manifestări sexuale să dispară, să fie interzise, acest lucru s-a întâmplat doar la suprafață. Lucruri precum prostituția sau actele sexuale îndeplinite cu mai mulți parteneri (odată) nu au dispărut și nici nu vor dispărea vreodată. Cât despre pornografia înțeleasă și văzută așa cum este ea astăzi, ea a apărut atât individual, cât și în reviste, odată cu apariția fotografiei. În Marea Britanie există o fotografie făcută în jurul anului 1890 care arată o femeie făcând felație unui bărbat. Aceasta se presupune că ar fi prima fotografie pornografică dintr-o țară anglo-saxonă. În cinematografe, pornografia s-a dezvoltat și mai mult datorită noului domeniu (filmul) care permitea acest lucru.
Pornografia în reviste
Numite reviste pentru adulți, acestea sunt adresate, așa cum însăși denumirea o spune, adulților, în special bărbaților, iar asta datorită conținutului lor de natură sexuală pronunțată.Istoria ne vorbește încă din anul 1880 despre tehnica de tipărire în semitonuri, care ulterior a dus pornografia la începutul secolului XX către o nouă dimensiune. Această tehnică permitea publicarea fotografiilor în alb-negru, făcând, astfel, posibilă apariția primului format pornografic acceptat ca un fenomen de comerializare în masă, pe bani puțini. Apariția acestui gen de reviste a avut loc pentru prima oară în Franța, mascate sub falsa descriere de reviste de artă sau de publicații care promovează noul cult al naturaleții. Conținutul acestora consta în fotografii realizate în stil nud și semi-nud. Chiar dacă în prezent, pentru noi, acele poze intră la categoria de softcore a pornografiei, pe acea vreme asemenea fotografii aveau un impact șocant asupra populației.
O altă formă „primitivă” de manifestare a pornografiei a avut loc în Statele Unite ale Americii, prin intermediul benzilor desenate, cunoscute sub numele de Tijuana Bibles, în anii ’20. Realizarea acestor benzi desenate se făcea printr-un desen liber de mână, care punea în scenă diverse personaje fie din desenele animate, fie din alte domenii populare. Acest fenomen și-a pierdut din popularitate odată cu începerea aparițiilor publicațiior glossy și color pentru adulți.
Douăzeci de ani mai târziu se inventează cuvântul pinup pentru a putea descrie noul fenomen prin care bărbații, în special soldații din cel de-al Doilea Război Mondial, rupeau imaginile din revistele și calendarele pentru bărbați și și le prindeau (pinned up) pe pereți. Betty Grable și Marilyn Manroe au fost cele mai cunoscute două modele pinup. În cea de-a doua jumătate a secolului XX, apare și celebra revistă pentru bărbați a lui Hugh Hefner, Playboy (1953), urmată de Penthouse a lui Bob Guccione în 1965, care aduce o nouă abordare a domeniului, făcând vizibile părți ale corpului cum ar fi părul pubian. În jurul anilor ’70, accentul imaginilor din revistele pentru bărbați pică pe zona pubisului. Odată cu lansarea revistei Men Only (în 1971) și Club International (în 1972), Paul Raymond a devenit pionierul pe piața de reviste pentru adulți din Regatul Unit. În prezent, el continuă să domine piața acestui domeniu. Anii ’90 au fost cei care au dat frâu liber publicațiior de toate genurile, pornind de la softporn și ajungând până la hardcore. În 1974, Larry Flint a dus pe piață Hustler, o altă revistă care a rezistat până în zilele noastre.
La nivel practic, scopul revistelor pentru adulți este fie acela de a trezi apetitul sexual, fie cel de a ajuta pe cineva să se masturbeze. În ceea ce privește conținutul acestor reviste, datorită unei gândiri din ce în ce mai dezinhibate a lumii, pot fi găsite și satisfăcute mai toate dorințele sexuale ale consumatorilor acestui gen. Astfel, avem parte de publicații softcore- și hardocre - porn atât pentru adulți cu orientare heterosexuală, cât și pentru cei cu orientare homosexuală. În ceea ce privește conținutul lor, unele reviste au un caracter generalist, mizând, astfel, pe un concept mult mai general, pe o imagine de ansamblu. Alte reviste mai de nișă, în schimb, preferă să se concentreze numai pe o anumită tematică sau parte a corpului, cum sunt, de exemplu, Asian Babes în care nu apar decât femei asiatice în varii poziții și ipostaze. În ceea ce privește revistele softcore porn pentru adulți, acestea se concentrează mai mult pe sugerarea unui act sexual, în timp ce în cele de tip hardcore se pornește de la a arăta cel puțin părțile intime, organele genitale ale părților implicate, ajungându-se până la penetrare și ejaculare.
Cu toate acestea, ținând cont de faptul că până și publicațiile pentru adulți sunt tot un produs media, acestea pot face parte fie din presa „serioasă”, fie din cea „populară” – ceea ce presupune că într-o astfel de revistă, fotografiile pot fi acompaniate de texte erotice quality.
Pornografia în filmePorn Star
