Desi nu iese prea mult din tiparele genului, regizorul Kurige Katsura reuseste să construiască în filmul Maid in Heaven o poveste validă, cu personaje credibile, ambalate într-o animatie de calitate.
Cele două episoade spun povestea lui Nagisa, care devine servitoarea unui prieten din copilărie, al cărui nume nu ne este divulgat, întrucât el acceptă să fie strigat doar „stăpâne” (în engleză, „master”). Acesta, un om fără scrupule și cam idiot, dar plin de fantezii, o convinge pe fată, îndrăgostită până peste cap de el, să îi îndeplinească toate dorințele perverse. Astfel, Nagisa, fata inocentă, virgină, cum este prezentată la început, devine, cu propria voie, dar intensiv antrenată, sclava sexuală a stăpânului ei. 
Desenul personajelor este credibil în cazul Nagisei, care nu arată ca o păpușă japoneză de 13 ani super drăguță și siropoasă, ci chiar pare trecută de majorat, bine construită din punct de vedere anatomic. În schimb, celălalt protagonist nu reușește să convingă nici prin culoarea mov a părului, nici prin construcția anatomică, în special al falusului, care își schimbă grosimea de la o secvență la alta și are o culoare atât de discordantă încât pare atașat. Ca să nu mai vorbim de părul pubian de aceeași culoare cu cel al părului, care oferă în ansamblu o imagine hilară. Scenele de sex sunt numeroase, fiecare este cu totul diferită față de celelalte, cu elemente din majoritatea felurilor de sex: normal, oral, anal, în public, cu jucării, bondage sunt doar cele mai relevante și evidente. Și chiar dacă filmul este împânzit de scene perverse și fetișiste, acestea sunt totuși ușor de urmărit și de cei ce nu gustă neapărat acest gen.
În concluzie, recomand acest film în special celor pasionați de hentai-uri cu servitoare sau de bondage, dar și celor care doresc să se amuze, întrucât unele scene pot părea cu-adevărat ridicole. Aș dori să remarc și coloana sonoră, semnată de Chiaki Saegusa, care oferă o atmosferă bună poveștii.
Dick Tator
