Alături de Deep Throat si Devil in Miss Jones, Behind the Green Door a făcut istorie. Fiind considerate drept trilogia care a stârnit un adevărat curent – „Porno Chic”, niciunul nu se dezice din categoria filmelor cu poveste inedită si transpunere ideală.
Behind the Green Door este cu siguranță un film bun. Și nu neapărat un film porno bun, pentru că trebuie să recunosc faptul că nu l-am privit nicio secundă așa. Povestea este cea care te prinde, iar când vine vorba de scenele hardcore, constați că sunt până la urmă într-atât de artistice încât nici măcar nu-ți vine să le numești așa.
Jocul e bun, iar întreaga construcție a filmului, la fel. Nimic nu-i lăsat parcă la voia întâmplării. Filmul este, în sine, un flashback, o povestire în ramă. Misterul asupra poveștii este creat din primele minute vizionate, prin discuția cu iz secretos dintre trei vechi prieteni. Iar întrebarea se propagă obsesiv în mintea privitorului „Ce naiba s-o fi putut întâmpla în spatele ușii ăleia verzi cât oamenii ăștia să facă atâta caz din asta?” Și aflăm. Încet, dar sigur, prin rememorarea unuia dintre cei trei bărbați. Personajul principal feminin este o tânără femeie, angelic de frumoasă și deloc voluptoasă, tipul pe care n-ai credea niciodată să îl regăsești într-un film de genul acesta. Iar pentru ca imaginea conturată să fie încă și mai frumoasă – nici nu vorbește. Deloc. Niciun cuvânt, tot filmul. Iar de perfectă ce e, ajunge să fie răpită și dusă să vadă personal ce se ascunde în spatele ușii verzi despre a cărei existență aflasem înainte de începerea rememorării. Răpitorii nu sunt, însă, deloc atât de răi și, până la urmă, nici fata prea cuminte. Iar în scurt timp, ea ajunge să fie însuși secretul.
Protagonista devine astfel un fel de obiect sexual a cărei proprie personalitate e eradicată într-un mod deloc agresiv, doar pentru a ajunge să fie „loved like never before”. Și nu oricum, ci în fața a zeci de oameni, într-un soi de club exclusivist cu pretenții de teatru, cu prestație pe cât de live, pe atât de erotică. Diverse fantezii voyeuristice au fost îndeplinite prin show-ul în care principala atracție era tânăra femeie răpită, dezorientată, care avea să simtă plăcerea pe care nu o mai simțise vreodată. „Iubită” și de femei, și de bărbați, pe care îi alintă la rândul ei, semn că experiența nu se dovedește a fi una deloc terifiantă pentru ea, protagonista intră într-un șir amețitor de atingeri și sărutări străine, dar deloc nedorite. Publicul nu rămâne nici el indiferent, iar finalul show-ului îi găsește pe toți vinovați de o orgie cum, evident, doar în filme se pare că vedem.
Scena ejaculării este cu siguranță una dintre cele mai puternice și inedite elemente din film. Iar asta ne demonstrează încă o dată că absolut orice poate fi transformat în artă. Mai multe nu vă spun – trebuie să o vedeți. Și fiți siguri că o veți recunoaște.
Jocul actorilor e bun, stilul în care expresiile faciale, gesturile și grimasele construiesc o poveste nepovestită – extraordinar. Behind the Green Door este genul de film pe care îl construiești cu propria imaginație, după niște idei de-abia schițate. Iar dacă e să o gândim până acolo, cu siguranță este unul dintre puținele filme de inspirație pornografică care ne solicită și satisface totodată, cu adevărat, fantezia.
În concluzie, recomand vizionarea acestui film, precum le-am recomandat și pe celelalte două din „trilogia porno chic-ului”. Un film clar-obscur, incitant, care ne prezintă un fel de univers paralel aflat în spatele unei uși verzi pe care nu suntem foarte siguri că nu ne-am dori să o putem deschide măcar o dată.
Ză Bitch
